Paradigme si emotii

Paradigme si emotii

Feb 03

Prezentul post este o continuare a articolului „Rezist, deci ma schimb”.

Acolo am afirmat ca oamenii se opun schimbarii in mod natural si ca in miezul acestei atitudini de impotrivire se afla emotiile, mai precis frica, teama de pierdere. Am sa detaliez acest aspect raspunzand comentariului urmator: „…un alt motiv pentru rezistenta la schimbare este beneficiul secundar sau placerea pe termen scurt. De exemplu: imi urasc jobul, dar macar am un salariu mare; nu-mi place ca m-am ingrasat, dar dulciurile ma fac sa ma simt atat de bine; nu mai sunt fericita cu sotul, dar imi convine statutul social etc. Pana cand omul nu e dispus sa sacrifice placerea sau beneficiul pe termen scurt in favoarea celui pe termen lung, va continua sa se complaca in situatia pe care o uraste… atat de tare”. Exemplele de mai sus sustin parerea de origine budista ca oamenii vor sa fie fericiti si sa evite suferinta sau sa obtina placere si sa evite durerea, cum ar spune  Tony Robbins. Ambele afirmatii exprima in esenta acelasi lucru.

Asadar, daca in spatele rezistentei la schimbare se afla emotiile iar in miezul acestora este  teama de pierdere,  inseamna ca aceasta din urma cauzeaza suferinta (univers controlat de cauzalitate): imi urasc jobul, dar daca mi-l schimb nu voi mai avea la fel de multi bani (suferinta), m-am ingrasat si ar trebui sa evit sa mananc dulciuri, dar dieta inseamna restrictii, dorinte nesatisfacute (suferinta), sunt intr-o casnicie lipsita de sentimente dar daca ne despartim raman singur(a) (suferinta).  Astfel, nevoia de a evita durerea creata de pierdere este un motivator mai puternic si mai intens in comparatie cu obtinerea fericirii sau a placerii pe termen lung. Iar dulciurile sunt numai la doi pasi! Dupa cum vedem, fiecare posibila schimbare este insotita de anumite asocieri pe care le facem la nivel mental si nasc in noi emotii care ne fac sa ne simtim bine sau mai putin bine.  La baza acestor asocieri se afla afla valorile si credintele in temeiul carora construim realitatea care ne inconjoara. Mai potrivita ar fi ideea formarii unei realitati in armonie cu credintele noastre. Aceste credinte sunt variate, rationale sau irationale, cum ar fi de pilda cele identificate de  Albert Ellis (1913 – 2007) si despre care am mai scris aici. Astfel, unul din exemplele de mai sus s-ar traduce in felul urmator:  „Trebuie neaparat sa am succes in viata iar daca imi parasesc jobul si nu mai fac la fel de multi bani inseamna ca sunt un om de nimic!” Este o ilustrare a felului in care unele convingeeri ne pot bloca uneori, in loc sa na ajute sa crestem, sa evoluam. Doua dintre lucrarile lui Albert Ellis au fost traduse si in limba romana: Terapia comportamentului emotiv-rational (Editura Antet, 2006) si Ghid pentru o viata rationala (Editura RTS, Cluj Napoca, 2007). Sunt utile nu doar din perspectiva informatiilor oferite, cat si din prisma solutiilor pe care le puteti gasi acolo.

Ca o scurta recapitulare: pe de o parte se afla individul cu credintele sau paradigmele lui despre lume (paradigma vine din grecescul paradeigma si inseamna model, sablon) iar de partea cealalta se afla nevoia lui de schimbare sau orientare in perioada de tranzitie (acolo unde schimbarea deja a avut loc).  Ca sa putem merge mai departe avem nevoie sa facem ceea ce Thomas Kuhn (1922 – 1996) numeste„schimbare de paradigma”, cum a fost de exemplu in stiinta inlocuirea credintei ca pamantul se afla in centrul universului cu aceea ca soarele este de fapt steaua in jurul careia se invarte pamantul. Pentru o si mai buna exemplificare, am sa va rog sa priviti desenul de mai jos: in functie de perspectiva din care priviti, puteti vedea fie o tanara, fie o batrana (in prima figura), fie o rata, fie un iepure (in cea de a doua figura).

 

Schimbarile de paradigma au cateva caracteristici, fie ca e vorba de stiinta, fie viata personala: 1) ca o schimbare sa se produca, ceva trebuie pus in loc, doar ca aceasta substituire nu poate fi facuta brusc si in totalitate inca de la bun inceput (sunt perioade de suprapunere), 2) schimbarile de paradigma se petrec oricum (totul se schimba) si, dupa cum probabil ca stiti deja, 3) cer timp si efort.

Fiecare dintre noi are propriul lui model de viata, in functie de cum a fost crescut si invatat, de experientele pe care le-a avut. Recomandarea mea este sa va acceptati asa cum sunteti, fara sa va blamati, invinovatiti ori sa sa-i judecati pe cei care v-au crescut. Au facut-o asa cum au stiut si au crezut ei ca este mai bine.  Urmand spusele intelepciunii budiste, daca o sageata te raneste in umar, nu ajuta prea mult sa afli directia din care a venit, sa studiezi din ce lemn este facuta sageata sau metalul din varf. Tratarea ranii ar fi o abordare mai utila. Altfel spus, nu conteaza ce s-a facut din noi, important este ce facem din ceea ce s-a facut din noi.

Intorcandu-ne acum la ce am discutat in articolul despre mecanica cuantica si impermanenta, am spus acolo ca intr-un univers controlat de cauzalitate, schimbarea este compusa din unitati de schimbare care se cheama evenimente si care poarta cu ele biti de informatie pe care o aduc din trecut  si o duc mai departe, in viitor. Ca atare, felul in care noi modelam acum aceste unitati de schimbare vor da forma  viitorului nostru sablon despre lume. Acesta este de altfel si adevarul profund din spusele lui Mahatma Gandhi: “You must be the change you want to see in the world.”  

Convingerea preluata din trecut si perpetuata de-a lungul timpului, ca putem controla lumea dupa pofta inimii, este principala cauza a sentimentului de frica, sursa majora a nefericirii noastre.

Daca in prezentul articol am subliniat numai cateva elemente cheie ale procesului de schimbare, subiectul urmatorului va fi perioada de tranzitie.

In continuarea acestui articol va recomand sa cititi In tranzitie (partea intai si partea a doua).

P.S. De cele mai multe ori aceste credinte sunt extrem de subtile si, asa cum o spun de fiecare data, in clipa in care simtiti ca lucrururile va scapa de sub control si nu le mai puteti administra, sfatul meu este sa cautati ajutor specializat.