O concluzie importanta a fost aceea ca rezilienta mentala este un proces dinamic aflat intr-o continua schimbare, si care incepe inca din perioada copilariei. Chiar daca inca de pe atunci apar elemente care pun presiune pe individ si-i slabesc nivelul de rezilienta – ca de pilda greutatea scazuta la nastere datorata unei slabe nutritii maternale, saracie, abuzuri fizice ori divort – toate acestea apartin trecutului si raman  neschimbate. Pe de alta parte, exista si elemente precum stilul de gandire – despre care vorbeam in inseamnarea trecuta – iar acesta cu siguranta ca poate fi folosit in contracararea urmarilor nascute in perioada copilariei. O alta concluzie interesanta a fost ca aceeasi factori care incurajeaza rezilienta in randul copiiilor care s-au confruntat cu dificultati, sunt similari cu factorii care fac acelasi lucru in randul adultilor.

Dincolo de aceste concluzii, studiul a mai identificat patru directii fundamentale de actiune a rezilientei mentale.

Prima directie este data de functia de depasirea a obstacolelor aparute inca din perioada copilariei, precum saracie, abuz fizic si emotional, famile destramata etc. Avem nevoie de rezilienta ca sa scapam de aceste greutati pe care le taram dupa noi reusind astfel sa facem din propria persoana adultul care ne dorim sa fim.

Cea de a doua directie este identificata ca avand rol de ghidaj printre greutatile si neplacerile vietii de fiecare zi: o cearta in trafic, o discutie neplacuta cu un membru de familie ori prieten, o situatie contradictorie cu seful sau cu un coleg samd. Viata este plina de astfel de evenimente dar atunci cand avem o atitudine rezilienta toate aceste neplaceri nu ne vor mai afecta in mod profund starea de bine.

Cea de a treia directie o reprezinta intamplarile majore de viata precum divortul, moartea cuiva drag, iubit/a, parinte ori copil sau o concediere neasteptata: evenimente care efectiv ne spulbera viata. In functie de nivelul de rezilienta al fiecaruia, pe unii dintre noi aceste intamplari ii vor face sa se resemneze si sa se simta total neajutorati, in timp ce altii pur si simplu le vor respinge si isi vor vedea in continuare de viata.

Primele trei directii definesc rezilientea ca fiind doar o forma de raspuns la traumele ori greutatile vietii. Dar nu este numai atat: exista si o a patra dimensiune, aceasta fiind data de dorinta individului de a-si imbogati viata cu experiente si oameni noi a.i. sa aiba sentimentul ca a reusit sa obtina de-a lungul timpului tot ceea ce a putut, tot ceea ce a fost capabil. In acest caz rezilienta este pur si simplu un mindset care ne indeamna sa fim mai deschisi, sa traim experiente noi si sa privim viata ca fiind un progres continuu si neintrerupt: o viata mai plina, cu un orizont largit, si relatii umane profunde.

In urmatoarea insemnare vom discuta despre ABC-ul rezilientei mentale (adversity – beliefs – consequences) si vom face si un prim exercitiu. Cine se tine de el ajunge in mod garantat in The Forbes 500!

Hamlet, Act 2, scene 2, William Shakespeare

Prezentul articol are un dublu rol. Primul este acela ca reia activitatea Idei in echilibru dupa o perioada de intrerupere pentru care imi cer scuze. Cel de-al doilea este de introducere a unei serii de insemnari a carei tema centrala va fi subiectul mental resilience. Daca in insemnarea de azi vom afla ce este rezilienta mentala, in urmatoarele articole vom discuta tehnici cu aplicabilitate imediata in viata de zi cu zi. Despre acest subiect am mai scris intr-un post mai vechi  – Adaptarea ca forma de dezvoltare personala – numai ca de aceasta data o voi face intr-un mod mai aplicat.

Pentru inceput, am sa va rog sa faceti un mic exercitiu de imaginatie si sa va inchipuiti urmatoarea situatie. Firma pentru care lucrati are in derulare un proiect important si ca atare programul de lucru va este mai incarcat decat de obicei. S-a mai intamplat sa aveti astfel de momente, numai ca de aceasta data pare sa nu mai ia niciodata sfarsit. Astazi ajungeti mai devreme la birou si indata ce deschideti calculatorul casuta postala se umple instantaneu cu mesaje, unul mai urgent ca altul: un client vrea imediat explicatii in legatura cu o propunere pe care ia-ti trimis-o zilele trecute, seful va intreaba daca raportul pe care trebuia sa-l predati cu o zi in urma va fi gata pentru intalnirea de azi, de la ora 10, iar un coleg va spune ca toata calculatia pentru care ati petrecut jumatate din ziua de ieri are o mica eroare si ca atare trebuie refacuta. Iar toate astea trebuie sa fie rezolvate in primele ore ale diminetii. Si tot asa de-a lungul intregii zile.

Intr-un final reusiti sa plecati de la birou si ajungeti acasa dupa ce ati trecut prin aglomeratia din centrul orasului. Pe drum va imaginati cum dupa nebunia din timpul zilei, in sfarsit veti putea petrece cateva momente de liniste impreuna cu familia. Dar din pacate nu se intampla asa: nici nu intrati bine in casa ca sotia va si intampina cu un „Stiu ca impreuna am fost de acord sa iei jobul asta pentru ca-ti prinde bine dpdv profesional, dar eu trebuie sa le fac pe toate in casa si copiii iti simt lipsa deja! Te avertizez ca situatia incepe sa devina suparatoare!”

La ce va ganditi in astfel de momente? Ce emotii si sentimente aveti? Ce-ati face? Ori atunci cand stiti ca firma pentru care lucrati urmeaza sa faca restructurari. Sau cand aflati ca unul din copiii vostri a inceput sa fumeze, ori cand sunteti in masina, in drum spre birou, si un altul se baga in fata voastra la semafor. Ce ganditi si simtiti in acele momente?  Se intampla sa va infuriati sau va domina un sentiment de vina? Ori poate adoptati o atitudine defensiva ascunzand sentimentele pe care le traiti si lasati ca grijile si intrebarile sa va macine in surdina. Toate aceste tipare de raspuns sunt rezultatul a ceea ce se cheama thinking style: modul in care fiecare dintre noi raspunde intr-o astfel de imprejurare este dictat de propriul stil de gandire.

Stilul de gandire este precum obiectivul unei camere foto: prezinta lumea in conformitate cu caracteristicile optice ale obiectivului respectiv. La fel si in cazul nostru: interpretam evenimentele din viata noastra si le raspundem dpdv emotional in functie de stilul de gandire pe care-l avem. Asadar, stilul de gandire face ca un eveniment sa nasca in noi emotii pozitive ori negative si tot el determina gradul nostru de rezilienta, adica abilitatea de a depasi acele situatii de viata neplacute si a ne gasi calea printre ele. Din fericire, capacitatea individului in adoptarea unei atitudini reziliente nu este o trasatura dictata genetic, asa cum ar fi inaltimea ori culoarea ochilor. Oricine poate capata aceasta abilitate deoarece daca mintea este aceea care se face vinovata de o gandire nonrezilienta, tot mintea ne poate oferi sprijin sa schimbam lucrurile. Intr-un final, cu ajutorul unei minti educate vom fi in stare sa abordam intr-un mod sanatos greutatile cu care ne confruntam in viata de zi cu zi.

Ce face ca un individ sa aiba o buna rezilienta mentala in comparatie cu un altul este determinat de perioada copilariei. Felul in care analizam ceea ce ni se intampla, scurtaturile mentale pe care le facem atunci cand ne aflam intr-o anumita imprejurare, nu sunt altceva decat elemente ale unui stil de gandire invatat, practicat si intarit inca de cand suntem copii. Astfel, gandirea nonrezilienta face sa avem credinte nepotrivite despre lume cat si modalitati de rezolvare nesanatoase a problemelor cu care ne confruntam, iar un prim pas in rezolvarea situatiei este sa invatam sa „auzim” aceste ganduri credinta si sa fim constienti de existenta lor. Ele sunt precum o inregistrare care intra pe functia „play” de fiecare data cand stimulul potrivit apare, asta o data, inca o data, si inca o data si tot asa pana cand incepem sa ne definim ca indivizi prin gandurile respective: sunt o persoana egoista, mi-am nenorocit copiii, nu fac fata acestui job sau lucrurile intre noi nu merg bine pentru ca eu nu sunt o prioritate pentru el etc.

Asa cum spuneam mai sus, primul pas este sa fim constienti de existenta acestor ganduri dupa care sa le inlocuim cu unele sanatoase ori pur si simplu sa le demontam. In insemnarile urmatoare am sa va arat cum putem face acest lucru.