Ai grija ce-ti doresti, este posibil sa nu se intample!

Ai grija ce-ti doresti, este posibil sa nu se intample!

Nov 08

Matthieu Ricard (fost biolog al Institului Pasteur, în prezent călugăr budist) spunea într-o prezentare, oarecum în glumă, că “ne plac suișurile și coborâșurile vieții, ne place să suferim, pentru că este atât de bine atunci când suferința încetează pentru o vreme”.

Dorința de a ne simți fericiți este fireascaă și naturală fiind prezentă în orice ființă umană.  Chiar și cel care își pune ștreangul de gât, așa cum zicea Pascal, își dorește ca suferința să înceteze doar că nu gasește o cale de a o opri. Nimeni nu-și spune dimineața când se trezește “azi vreau să sufăr!”, ci mai degrabă “sper ca azi lucrurile să se întâmple așa cum îmi doresc și să fiu fericit!”. Astfel, putem spune că fericirea este ceea ce simțim atunci când ceea ce vrem să se întample, se întâmplă. Iar daca dorința de a ne simți fericiți este prezentă peste tot în lume, asta înseamnă că toată lumea vrea să fie fericită și să evite suferința.

Dacă lucrurile sunt atât de simple, ce ne oprește atunci să fim fericiți, ce este atât de dificil? Răspunsul se află în modul nostru de a ne raporta la realitate. În cazul de față cuvantul cheie este “vreau”: sunt fericit atunci când ceea ce eu vreau să se întâmple, se întâmplă. Nu este moment în viața noastră în care să nu ne dorim una ori alta. În orice clipă a vieții ne dorim câte ceva și probabil că dacă am vrea sa facem o listă cu ceea ce vrem ar însemna ca fiecare zi a anului să fie o zi de Crăciun. Din păcate, pe măsură ce înaintăm în vârstă balanța dintre dorințele împlinite si cele neîmplinite tinde să încline mai mult in favoarea celor din urmă iar lucrul ăsta ne face să ne simțim din ce în ce mai nefericiți.

În acest caz, o posibilă soluție ar fi ideea unei vieți lipsită de dorințe sau cu un minim de dorințe. Atâta vreme cât nu facem nimic altceva decât să producem in mod neîncetat dorințe iar mai apoi ne dăm peste cap să le îndeplinim, se pare că este unica soluție. Nu ne dorim nimic, nu există nici pericolul de a fi nefericiți. Este posibil să renunțăm la ceea ce vrem? Din păcate răspunsul este negativ deoarece dorințele sunt numai vârful aisbergului, în spatele lor aflându-se credințele noastre.

Cu toții ne naștem dobândind tendințe constructive și creatoare, având capacitatea și dorința de a ne dezvolta, de a ne împlini personal. De asemenea, avem o tendință înnăscută de a rezolva problemele cu care ne confruntăm de-a lungul vieții. Observarea dificultăților și rezolvarea lor este un proces firesc, natural, spontan și activ, fără de care nu am putea sta in viață. Credința că trebuie să stăm în viată duce la dorințe și preferințe sănătoase care nasc în noi emoții adaptative: aflându-ne in prezența unui animal sălbatic, ni se face frică și fugim, de exemplu.

Din păcate,  în timpul copilariei și nu numai, în mintea noastră iau naștere și se formează credințe iraționale care ne fac să vrem lucruri imposibil de atins ori de păstrat. Neîmplinirea acestor dorințe ne face să ne simțim nefericiți . Pentru cei care vor să știe mai multe în această privință, le recomand sa citească lucrările lui Albert Ellis, părintele terapiei comportamentului emotiv – rațional. Îl puteti găsi tradus și în limba română.

Iată câteva exemple de astfel de credințe iraționale:

- “Trebuie neapărat să am succes in viață!” în ideea de a fi foarte bun la muncă, fără de greșeală (răspunsul standard la interviu, “defectul meu este că sunt perfecționist” – chiar e un defect!), să am succes în relații, sport, artă, afaceri etc. Dacă nu se întâmplă așa, sunt “un om de doi bani și nu sunt bun de nimic”. Neîmplinirea acestor dorințe naște sentimente de depresie, anxietate ori panică.

- “Toți oamenii la care țin și cu care m-am purtat bine trebuie și ei la rândul lor să se poarte frumos cu mine și să mă trateze corect!”. Ceea ce înseamnă că dacă lucrurile nu se întâmplă așa cum cred eu, ceilalți sunt niște oameni de doi bani, de nimic. De aici sentimente de furie, înverșunare și încrâncenare.

- “Trebuie să am condiții mai bune de viață pentru că cele de acum sunt incomode și frustrante!” Altfel spus, lucrurile trebuie să fie cu totul diferite față de cele de acum altfel viața este de nesuportat și nu merită să fie traită. Se poate alege praful de lumea asta! Așa apar sentimente de depresie și autocompatimire.

Și ca orice lucru care își are originea în mintea noastră și în acest caz tot mintea este aceea care ne poate veni în ajutor. De exemplu, unde este dovada că nu trebuie să fiu respins sau că toată lumea trebuie să mă placă? Este de preferat să fiu acceptat de cât mai multă lume, dar nu este realist ca lucrurile să se întâmple numai așa. Ori de exemplu, îmi doresc să am o relație frumoasă și stabilă, dar cum am ajuns la concluzia că nu pot trăi altfel și am neapărată nevoie de ea?

Și așa cum există un adevar profund în proverbul care spune “ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să se întâmple!”, se pare că dorința este o monedă cu două fațete. În concluzie, mare atenție la ce-ți dorești!

S-ar putea sa te intereseze sa citesti si Paradigme si emotii.

 Foto: Lucian Chipuc